[Strofa]

Privesc secundar, cine sa-i inteleaga haru'

Timpul e un faliment de cifre ce iti fura darul

Ai avut nesansa sa te nasti, sa mori incet

Sa te certi cu semenii tai, indiferent de dialect

Toti purtam pica, oare cand totul o sa dispara

Poate intr-o zi sfarsitul ca soarele o sa rasara

Inima n-o sa mai doara, in fiecare primavara

Cand te rogi la stele ca ea de nicaieri sa apara

Ce frumos plang pe coala, am fost blestemat

Sa leg cuvinte triste intre ele sa le pun cap la cap

Satir nume si semne scrise-n scoarta de copac

Sa fiu mut din nastere si totusi sa nu pot sa tac

Nu mi-a placut lectura, putin cam paradoxal

Mi-a placut sa pun flori in carti invelite in ziar

Am ocolit somnul de teama c-o sa te vad iar

Am jurat ca n-o sa te mai iubesc dar e in zadar

Strazile m-au adoptat, felinarele ma priveau

Statuile imi vorbeau, frunzele ma mangaiau

Luna, zeita noptii canta ca o dinioara

Pasi la asfintit, umbrele mortilor o sa rasara

Mi-ascult gandurile, ma cheama ma implora

Sa mai stau cu ele la povesti, inca o ora

Se trezesc regine din zapada pe culmele vietii

Admira unde sonore se ghideaza ca liliecii

Doar vantul e violent bate incet fara oprire

Fura amintiri si lacrimi, din a mea privire

Un pas domol si iata, cum dispare tot

Raze aurii nasc o noua lume, insa eu pot

Sa inchid ochii, sa raman captiv in lumea mea

Unde totul ar fi perfect daca ar mai fii si ea

Spun adio trecutului si trec usor prin ceata

Mai e putin si iara o sa se faca dimineata