[Intro]

Pentru tine personal

[Strofa 1]

Fiecare vis a prins forma fizica-n esec

Oboseala mea emana clar filosofie mecanica

Sustin miscarea statica, am ochi de amfibian

Ce gandesc e pe fata ca rasismul italian

Renunt voit la mai salva ceva străin ca spirit

In timp m am izolat de mine in oglinda cumplit

Cum pic (?) ce mi-a fost pusa prin botez

Inima atinge apogeul vidului, dar pariez

Taci! Multi spun ca pot mai mult, dar eu de mult

Am senzatia placuta ca nu mai am mult, oricum

Ia ce vrei si pleaca, sigur nu o sa-ti placa

E frig aici, gaseste-ti Dumnezeul in piatra seaca

Atat de tare ma seaca... Scoti si tu ceva?

Iar e vesel, scrie trist

Iar e trist, scrie vesel

De povesti zambeste, investeste beat-uri zero

Public mai rau de-atat

Imi bag pula-n tot, mi s-a urat

Noroc cu demonul (?), ma cam batea durerea

La propriu si la figurat

6 august, ce figurant

Asa spun muritorii: muzical, tot mai ridicol

Artistule, bine ca esti tu drept si eu drept gol

[Interludiu]

Din alt punct de vedere, acest titlu “Necuvintele”, nu cumva face parte dintr-o tendinta poetica din ultimele decenii, numita antipatie? Nu, catusi de puțin

[Strofa 2]

Yo! Sunt un saman betiv, inec in spirite amaru’

Fereste-te, ca o sa intri-n sabia mea ca Mitamaru

Muzica asta nu e job rural, desi e mult de furca

Rapul nu e slujba cu sutana, poarta gluga

Nu-mi dau seama ce ma macina tacut pe dedesubt:

Faptul ca puteam mai multe, sau ca n-am facut mai mult?

Bate un vant rece, ploaia tine in viata specii

Nu conteaza prin ce ai trecut, doar pe cine retii

Dau orice la schimb sa-mi fie stearsa memoria ca Moria

Mor iar, schimbam data ca un calendar ortodox

Nu fii prost, ai grija pe ce vers te razbuni

Tu te spargi atat de tare, cum dracu’ sa te aduni?

M-am plictisit, stau in spatele jucatorului ca idiotul

Vad schimbare, dar uita marea ce-si uita portul

Care-i scopul? Dac-ar fi sa ma razbun

Pe cel care mi-a gresit cel mai mult, eu n-aș mai exista acum

[Outro]

Nu îndrăznesc sa il contrazic p-acest minunat filozof, dar necuvintele sunt tacerea barbara dintre doua idei sfinte