[Versuri „Vicii”]

[Strofa 1: Bitză]

Că strângi timbre sau că tragi pe nas

Că nu poți fără femei sau că pui ierburi în atlas

Poți să-i spui oricum, eu le numesc vicii

Atâta timp cât cantitatea îți provoacă delicii

E vorba de dependență, nu contează drogul

Când te-ngropi în ceva și-ai uitat scopul

Tremuri și lipsește acel ceva, fie că e mouse-ul, fie că e undița

Îți găsești mereu alte ocupații, majoritatea luate de la alții

Uiți de prieteni și în general de toate

Și influențezi la rândul tău mai departe

E o scuză, sau pretext când n-ai scuză

E consolarea ta când alții te acuză

Te amuză când din vorbă-n vorbă

Găsești obsesia ta la altu-n altă formă

[Refren: Bitză]

Schimb de vicii, nimic anormal

Caut încontinuu o ieșire din banal

Nu posed, la imaginație, porți

Fără vicii, am fi doar niște roboți

Schimb de vicii, nimic anormal

Caut încontinuu o ieșire din banal

Nu posed la imaginație porți

Fără vicii, am fi doar niște roboți

[Strofa 2: Cheloo]

Să ai un șef fără chef și-o muncă stabilă

Să stai în garsonieră, nu-n vilă

Să ai o atitudine umilă

Să aștepți o moștenire de la o babă senilă

Să trăiești mult de dragul de-a trăi

Să ai familie, să torni n jeguri de copii

Să nu fumezi, să nu bei, droguri să nu iei

Să n-ai păreri sau idei, să nu-ți dorești, să nu vrei

Să fii bun, să ai o conduită înaltă

Așteptând vacanța de pe lumea-ilaltă

O arzi în halul ăsta?

Ești o victimă îndoctrinată

[Refren: Bitză]

Schimb de vicii, nimic anormal

Caut încontinuu o ieșire din banal

Nu posed, la imaginație, porți

Fără vicii, am fi doar niște roboți

Schimb de vicii, nimic anormal

Caut încontinuu o ieșire din banal

Nu posed la imaginație porți

Fără vicii, am fi doar niște roboți

[Strofa 3: Cheloo & Bitză]

Dacă-i vorba de vicii, omu' cât trăiește-nvață

Uneori mă fac atât de praf, vezi, cazu' de față

N-am obsesii, am doar perversiuni

Fug de realitate zile-ntregi, plictisit de minciuni

Dă-te-n căcat, hai, dă-te-n fapt

Care-i viciu' tău, deliciu' tău social acceptat?

Pozați în creștini mai buni decât Sfântu' Petru

Sunteți ipocriți, mânca-mi-ați pula până rămâne de un metru

Mulți ar vrea să-ncerce, da' mor de frică

Nu-mi refuz nimic (Hai să răsucim una mică)

Senzația e unică, doza de risc e mică

Viciul meu implică doar plăcere și dependență psihică

Prietenii sunt construiți genetic

Să te rupă, să te corupă, dar tot ei te și educă

Crede-mă când spun, în viață tre' să fii corect

Comparându-te cu mine, chiar te crezi perfect

Trag în piept aeru' jegos de București

Finalizez, rulez un cui și te las să te gândești

[Refren: Bitză]

Schimb de vicii, nimic anormal

Caut încontinuu o ieșire din banal

Nu posed, la imaginație, porți

Fără vicii, am fi doar niște roboți

Schimb de vicii, nimic anormal

Caut încontinuu o ieșire din banal

Nu posed la imaginație porți

Fără vicii, am fi doar niște roboți