Antisocial - Intellectual

[Versuri „Antisocial”]

Sunt produsul unei societăți plictisite

Care-n fiecare zi, inevitabil mă înghite

Nu mai cred în picturi, toată treaba-i dubioasă

Da' măcar sunt sincer, mă prefac că-mi pasă

Am un râs ciudat care ma scutură și tremur

Când plutesc maimuțele pe val după cutremur

Încerc să mă mint că tre' să sufăr, ce căcat?

De fapt am mult mai mult aer de respirat

Cât îmi beau cafeaua-n pat plănuiesc un incendiu

Că de mult vreau să produc și eu un accident de mediu

Trenuri deraiază, toată lumea e-n doliu

Eu m-așez satisfăcut, mai comod în fotoliu

Nu e de competența mea să fac lumea mai bună

Ia vorba asta de căcat exact așa cum sună

O mie de guri fricoase ar dori să-mi spună

Că afara-i cald și soare când de fapt fulgeră și tună

Viața are colți, e chiar dințoasă

Bunăvoința falsă e și ea periculoasă

Vreau să-mi faceți muie cu limbă de moarte

Sau dacă se poate, să-mi sugeți pula cu demnitate

Am regrete, sunt un om chinuit

Când eram mic, n-am învățat să trimit bombe-n plic

Când vă exprimați compasiunea, direct vomit

Căci vorbiți atât de frumos, dar nu faceți nimic

Nu e de competența mea să fac lumea mai bună

Ia vorba asta de căcat exact așa cum sună

O mie de guri fricoase ar dori să-mi spună

Că afara-i cald și soare când de fapt-

Problemele noastre n-au nici cur, nici cap

Mi-ai găsit un dinte-n stomac? Nu insista să-l cac

Ce-i în capu' meu, doar bărbosu' știe

Te-aș exploata, ce pula mea, ca pe gorila argintie