[Versuri „Rechini”]
[Strofa 1: Vlad Dobrescu]
Străzile astea-s ca un labirint, să mor dacă te mint
E ca un scenariu de film de groază
Încercăm să supraviețuim, deci fii pe fază
Ca să nu fii prins într-o ipostază proastă
C-asta aici așteaptă unii, ca să-ți dea la țeastă
Rechinii reactionează la mirosul de sânge proaspăt
Și vin brigadă, deci, tu pleci cu muia tăiată, căci nu-i o lume civilizată
Nu cedezi prioritate pe stradă? E prioritar s-ajungi pe Lumea Cealaltă
Nu știi că, dacă nu muști, o să mori de foame?
Căci puștii o sa te facă să guști din tomberoane
Multi dintre ei se-ntrețin, țepuind persoane
Până și cel mai sensibil om are gânduri criminale
Și visuri violente și vulgare, chiar dacă nu pare-n stare
Nicidecum, și tu-l tratezi ca pe-un oarecare
Dar el e altfel, tu-l vezi liniștit, el are un alt țel
În lantul trofic deasupra (Dar)
În urma ta, ca umbra ta (Clar)
Poziția perfectă, n-are cum rata
Așteaptă calm momentu-n care tu te-ntrebi: "Cum așa?"
Nu știu, dar asta-i lumea-n care umblu
Plus că văd în viitor, ca un preot voodoo
Și ție-ți prezic un viitor sumbru
[Scratches: DJ UFe]
[Refren: Vlad Dobrescu]
Tre' să fii atent la ce vezi, ce auzi, ce zici
Că d-aia mai tot timpul pești mari halesc pești mici
La micul dejun, prânz și cină
Totuși oamenii continuă să se ofere pradă
Momeală-i minimă pe stradă
Nici Bunul Dumnezeu nu poa' să vadă aceste trucuri
Căci totul se petrece în adâncuri
Puțini sunt puternici, mulți se cred vrednici
D-aia mai tot timpul pești mari halesc pești mici
La micul dejun, prânz și cină
Da' oamenii continuă să se ofere pradă
Momeala-i minimă pe stradă
Nici Bunul Dumnezeu nu poa' să vadă aceste trucuri
Căci totul se petrece în adâncuri
[Strofa 2: Cedry2k]
Toți rechinii fug după profit, după profil
Tu ești doar un alt copil de bani gata, gata să-și ia alt mobil
Alt bou ce-o arde rău, e gata să devină pradă
Când ei n-au nimic de pierdut, d-aia-și permit s-o ardă
De parcă n-ar ști să piardă, nu se tem de pârnaie
S-au obisnuit fără luxuri, ca baie sau cină caldă
Și te trag în piept, ca pe-o gură de aer
C-au văzut c-ai alură de fraier, care habar n-are să țină gardă
Si nici o șansă să-i incaieri, n-ai coaie, să sari la bătaie
Căci știi că, dacă faci un singur gest, te taie, coaie
Te despoaie-n plină stradă, oricât de plină-i strada
Și dispar toți, într-o Dacie albă, până să vină garda
Și la gabori: li se rupe, sau sunt corupți
Martori? Or fi mulți, da-s orbi și muți
Zicându-ți din priviri să renunți
Dar denunți, că nu știi cu cine te fuți
Numai tu poți să te-ajuți
Ai grijă ce, și cu cine discuți
[Strofa 3: Vlad Dobrescu]
Stând la pândă, se camuflează, tu o să le cazi in plasă
În al-13-lea ceas încă te-ntrebi: Ce mai urmează?
Nu poți să vezi riscul, singur orbit de visuri
Ei cunosc viciul, deci știu c-o să pici în plasă sigur
E-un peisaj trist, deci d-aia și-acest vers
E culoarea roșu închis intens
Când îl vizualizezi în minte
Semnale sub sonarele inamice, ce emitem
Harpoane-n plexurile lor solare, sunt înfipte
Câci, la rândul nostru, îi vedem pe ceilalți, ca pe ținte
Și nimeni nu e-n siguranță
Printre animale prădătoare-n stare să omoare, pentru propria viață
[Refren: Vlad Dobrescu]
Tre' să fii atent la ce vezi, ce auzi, ce zici
Că d-aia mai tot timpul pești mari halesc pești mici
La micul dejun, prânz și cină
Totuși oamenii continuă să se ofere pradă
Momeală-i minimă pe stradă
Nici Bunul Dumnezeu nu poa' să vadă aceste trucuri
Căci totul se petrece în adâncuri
Puțini sunt puternici, mulți se cred vrednici
D-aia mai tot timpul pești mari halesc pești mici
La micul dejun, prânz și cină
Da' oamenii continuă să se ofere pradă
Momeala-i minimă pe stradă
Nici Bunul Dumnezeu nu poa' să vadă aceste trucuri
Căci totul se petrece în adâncuri