[Strofa 1: Dan Byron]

Afară-i atât de frig

Norii se bat cu perne zburând peste case-n orașu-adormit

Mă plimb pe străzi pustii

Văd oameni cu ochi de cărbune și nasuri din morcovi portocalii

[Strofa 2: Dan Byron]

Când muguri se deschid

Și soarele mângâie neaua prin colțuri ce încă nu s-au topit

Încep din nou să visez

Cu ochii deschiși către lumea-mbrăcată-n culori mă tot minunez

Iar tu îmi spui c-ai vrea să trecem direct la subiect

Că ești sătulă de discuții despre un alt cer perfect

[Strofa 3: Dan Byron]

Afară-i atât de cald

Aproape că poți să faci o cafea dacă pui ibricul pe asfalt

E timpul să dispar

Să hoinăresc prin codrii ciopliți de un vеchi meșter tâmplar

Iar tu îmi spui c-ai vrea să trеcem direct la subiect

Că ești sătulă de discuții despre un alt cer perfect

[Refren: LUCIA]

E destul pentru azi, m-am plictisit de baliverne

De discuții în doi peri

Și-aș vrea să trecem peste-acest veșnic început de

Dialog, să nu cântăm

Mereu aceleași refrene

Ca doi oameni stingheri

Ce se întâlnesc o dată pe an

[Strofa 4: Dan Byron]

Când frunze ruginesc

Și vântul se joacă prin păr imitând un gest prietenesc

Copiii se-ntorc pe rând

În băncile școlii cu vara în suflet și vacanța în gând

Iar tu îmi spui c-ai vrea să trecem direct la subiect

Că ești sătulă de discuții despre un alt cer perfect

[Refren: Dan Byron]

E destul pentru azi, te-ai plictisit de baliverne

De discuții în doi peri

Și-ai vrea să trecem peste-acest veșnic început de

Dialog, să nu cântăm

Mereu aceleași refrene

Ca doi oameni stingheri

Ce se întâlnesc o dată pe an