[Versuri „Apostrof”]

[Strofă]

M-asculți? Vezi oameni mulți

Și unii vor să fie rupți, în timp ce alții vor să rupă

Pierduți, cântăm doar pentru surzi

Încep să cred că nu există munți, doar un efect de lupă

Zâmbetu-i un câmp de luptă

Și-ajungi să zici: "Cafeaua-i mai amară după"

Ne-am rătăcit pe altă rută

Și trandafirii putrezesc în apă adâncă, și spini ne cresc prin piele încă

Ardem din temelii tot ce simțim, din frică

Și orice mâna-ntinsă se sparge când o strângi, de parcă ar fi de sticlă

Rece, lumea face din frică lege

Aruncă cu noroi în tot ce nu-nțelege

Răsarе un uragan, când ai sădit furtună

Răsare ura, când ai sădit minciună

Încet ne piеrdem urma, pierduți prin multe

Vorbim întruna, dar cine să asculte?

Cusute, coduri de bare-n suflete sufocă sute

Tăcute, trecute în priviri în viață, relații neîncepute

Ce-am fi putut să fim? Nu știm, că viitoru-i putred

Mașina de simțit naște emoții programate, stăm conectați la aparate

Exact ca ruggerul german, copilul ăsta blond zâmbește gloanțe ricoșate

Prea des și fals, ne apelăm cu "frate"

Frate, vrei să fiu sincer? Dar nu studia adevăru-n spate

Simțind numai jumate, iubim culorile doar dacă nu-s amestecate

Îmbrățișările sunt decadente toate

Aș vrea să simți ce simt, măcar o noapte

Vezi: când găsesc singurătate, revin la felinarele mele ciudate