Cant atomic in interiorul mintii

Masiv, cuvintele iau proportii

Marea si apa

Cuvantul si etapa

Soarele si luna

Uraganul si furtuna

Misteru' omenirii zace in pamant plapand

Noaptea-i doar stingerea luminiilor, nu-n gand

Cand tot ce ma inconjoara e materie

Ce nu ma omoara nu ma face mai puternic, doar ma sperie

E lugubru in mainiile mele, seara-n crepuscul

In interioru' universului ma simt doar un corpuscul

Mic si adanc in teroare ca temperatura in Siberia

Dar cugetul care depaseste antimateria

Sunt totul si nimicul, caldura, frigul

Atat de gigant si mic ca o particula

Un DO pe partitura

Partea pura din cea mai buna natura

Admirand fantezia si propria sa structura

Trista in existenta, pamantul e arid

Inot in lacrimi murdare, desertul e lichid

Apoi ies din cosmar, materia neagra

Gaura neagra creeaza un gol in mintea mea intreaga

Realizez ca doar m-am despartit de trup

Intelegandu-mi spiritul si chestiile de de subt

Sunt un inger nepazitor la a 12-a ora

Sunt dintr-o alta samanta, parca par o barocora

Departe de pamanteni, departe de trecutu' mancator si de ziua de ieri

O tu speranta, emotie ucigasa

Lasa-ma sa te omor inainte sa cad in plasa altcuiva