[Versuri „Ultima suflare”]
[Intro]
Ya, 2006, Bitză, ya, ya
[Strofa 1]
Stau numai între boxe, plămâni plin de noxe
Pe sub pantaloni largi: numai boxeri
Mișcări învățate, de la boxeri
Mușcături în stânga și-n dreapta, ca la Boxeri
Nu vreau să disperi
Dar ai grijă ce-mi ceri
Nu mai sunt lipsit de îngeri
Și-ncerc să îți ofer, azi, tot ce-ți cer
Deci: de ce am zis, nu m-am dezis
Lovesc decis, și spun în continuare ce am de zis
Desprins, dintr-un alt ins
Ce îmi șoptește: "Nu te da prins"
Sunt încă aprins, nu m-am stins
Și nici nu am de gând, poți să fii convins
Pentru mine, nu există: "Nu merg mai departe"
Nu las nici un om în spate
Și de doi ani, 'mi aleg bine oamenii, cărora să le spun "Frate"
Cărora să le dau parte, pe care să îi trec în carte
Care să-mi lipsească, atunci când sunt departe
Deci: în parte, viața mea se-mparte oricând cu un alt frate
Și poate, zarurile nu sunt aruncate, toate
Căci, de un an, Îl simt pe Dumnezeu mie aproape
[Refren]
Astăzi, poa' să ți se pară totul de căcat
Mâine, poate n-o să vezi totul așa de deplasat
Tre' să ai puterea, să mergi în continuare
Speranța îți rămâne, pân' la ultima suflare
Astăzi, poa' să ți se pară totul de căcat
Mâine, poate n-o să vezi totul așa de deplasat
Tre' să ai puterea, să mergi în continuare
Speranța îți rămâne, pân' la ultima suflare
[Punte]
Yo, yo
[Strofa 2]
M-am împrietenit prea bine, cu mine
Mă sperie gândul: nu pot să mai plac pe oricine
E bine, să nu mă înțelegi greșit, depinde de tine
Sau de focul care te aprinde; prinde ideea, nu o compromite
Schimb de idei
Nu filozofie demagogică, în doi sau trei
Mai bine-n unul singur, fără vorbe, decât să mint
Pentru un zâmbet, mai bine simt
Decât să ies, mai bine nu înghit
Presimt efectul, și-ncep să mă resimt
Ca un ciudat extraterestru, evadat dintr-un bolnav terestru
Ca un ambidextru, ca un actor ce-și uită-ntotdeauna textul
E pretextul sub care mă ascund mereu
Nu vorbi cu mine, nu știu cine sunt eu
Nu știu: cine sunteți? Dame, ori pioni?
Știu că: acasă, mă întorc mereu la ai mei demoni
Sper că, dacă nu ignor sechelele, care mă-ncearcă
Nu se transformă totu-n jurul meu în ceartă
Și că sunt unii, care-nvață să zâmbească
Atunci când cineva, din mine, începe să șoptească, dintr-o tăcere nefirească
Gânduri, ce-ncep să-mbătrânească
Planuri, pe cale să se năruiască
Neguri, lăsate să plutească-n ceruri, peste multe cețuri
Sunt mult prea multe fake-uri, ascunse în nivel de jeguri
Ridicate la nivel de înțelesuri, pe piedestale înalte
Văzute doar de noi non-sensuri, din redutele armate
De idei înalte și gânduri că, poate, încă se mai poate
[Refren]
Astăzi, poa' să ți se pară totul de căcat
Mâine, poate n-o să vezi totul așa de deplasat
Tre' să ai puterea, să mergi în continuare
Speranța îți rămâne, pân' la ultima suflare
Astăzi, poa' să ți se pară totul de căcat
Mâine, poate n-o să vezi totul așa de deplasat
Tre' să ai puterea, să mergi în continuare
Speranța îți rămâne, pân' la ultima suflare