[Versuri „Întrebări”]

[Intro]

Bitză, liniște

Ah, yo, ah

[Strofă]

Oamenii or să moară, când nu vor mai privi cerul

Când îngerul o să fie doar mesagerul

Propriilor noastre alegeri; suntem bestii

Omorâm profeții, ne conduc analfabeții

Aș lua droguri, dar știu că-i inutil

Să te ascunzi de tine e futil

Sunt surprins, la fel de mult ca tine, de ce scriu

Nu scap de voci, care-mi spun încontinuu: "E târziu"

Și nu ca să merg la culcare, dimpotrivă: ca să fiu tare

E o luptă să rămân în picioare

Când bestii umane-mi rânjesc aprobatoare

Tre' să mă-ntreb: ce fac greșit, și cum ies din vâltoare?

(Da) Ăsta-i alt nebun, care cântă

Despre lucruri, care sigur nu te-ncântă

Te face să te temi, că banii nu-s o sursă

Că nu totu-i legat de prețuri, sau de bursă

E doar o cursă-n care alergi, ca un șoarece

Te lovești de perete, repede

Nu-nțelegi? Liniște, ascultă-ne, simte-ne

De atâta mii de ani, mesajul nostru-i "dragoste"

Ar fi bine să-nțelegi rapid, să te adaptezi

Doar nu ești atât de naiv încât să mai crezi

Că-ntr-un fel, sau altul, ți se va uita trecutul?

Moartea nu-i sfârșitul, e doar începutul

Fără artă, suntem ca un vapor fară mare

Fără motoare, fără bărci de salvare

Blocați pe culoare, în care, care pe care

Ne călcăm, care mai de care, în picioare

Erori anterioare încă persistă

Timpul se scurge doar atunci când există

Trecem prin stări nasoale, agonii

Dar nu-L acuza pe Dumnezeu de ce fac oamenii

Atunci când lovesc atâtea urechi sensibile

Mă pregătesc iar s-aud argumente penibile

Tot ce fac e anti-mentalitatea de turmă

Nu mă răzbun pe oameni, îi las în urmă

Știu, crezi că urlu în pustiu

Dar fiecare urlet mă face mai puternic, și mai viu

Mă face-ntr-un fel să știu

Că sunt ecoul altor voci, resurectate mai târziu

Nu știu, dacă exist în realitate

Sunt scriitori artiștii, și ideile studiate

Orașele vizitate, străzile colindate

Suma de senzații, strâng gânduri și fapte

Când trecutul îți devorează, încet, voința

Și faci alegeri, pe care le renegi cu toată ființa

Dacă-i mai ușor să renunți, decât sa cercetezi

Ești coșmarul pe care n-ai reușit să-l visezi

În timp ce aștepți, stupid, refrenul

Oportunitățile trec rapid, ca trenul

Logica-ți face argumentele arșice

Știi ce? Nu cauți nimic, găsești orice

D-asta: toți sunt niște înțelepți

Drogați, vorbind stupid despre profeți

Se înmulțesc pe tărâmuri românești

(Normal) Orice-i posibil, când nu știi ce vorbești

Pentru toți cei care încă suferă și critică

V-aduc aminte: muzică noastră vindecă

Sunteți prea lacomi, sau conduși de frustrări

N-ați înțeles: arta tre' să nască întrebări