[Versuri „Refă-mă”]

[Strofa 1]

Împinge-mă pe spate, vreau să văd cine mă prinde

Sau să văd, de-atatea ori, aceeași crăpătură-n zid

Frica ta de discrepanță nu e nici zece la sută

Din frica umilinței, de a te trezi nefericit

Măsoară-ți pașii-n fața mea, cum mi-am măsurat și eu cuvintele

Că poate, te voi prinde din urmă

Cine știe, Doamne iartă, poate-aș fi mai bun ca tine

Și vei genera simpatie, doar la nivel de glumă

Ți-am citit în ochi o scârbă, dintr-o ură conjugală

Care te oprește din a-ți arăta latura umană

Vreau să-mi spui cu cе te-asemăn, și cumva

Iradiezi, în întrеgime, preconcepția de bărbat

Caută liniște-n lipsă, arde dovezi c-ai fi prea sfântă

Sper ca-ntr-o zi, să mă vezi

Spune-mi tot ce a rămas, dintr-un maldăr de cenușă

Ca-n final, zâmbind, văzând ce-ai putut să ruinezi

[Beat Switch]

[Strofa 2]

Poate, cu tine, voi dispărea și eu

Când ai luat tot ce-am avut, dintr-un foc, în locu-n care visul meu

Ludic prostește, de a fi mai mult

Arde, tot ce-ai vrut să însemni tu

Spune-mi: cât de multă ură poți să-nghiți?

Și-mi lipsesc, bagă-ți toată fericirea-n gât

În timp ce mie, pereții-mi urlă de dezgust

Cât am putut mă plâng, și n-am putut să te-njur

Te provoc să dai din tine, și apoi să-mi spui cu silă

Ce înseamnă pentru tine să respecți, iar mila

Scutește-o și îneac-o-n hău, și când scoți ura din tine

Ia-mi tot ce credeam că-i sincer, și ineacă-l în ruine

Îmi e dor să râd fără motiv, din nou

Când m-ai vindecat de ceva, ce la final ai distrus

Ca tine, sǎ vezi florile, cum ți se ofilesc

Îți rezultă neîmplinire, în modul cel mai grotesc

Iară te-am visat aseară, păreai sinceră cu mine

Îmi spuneai că îmi lipsesc, îmi spuneai că îți lipsești

Sau scuze adiacente, complezența nu conta

Când îmi scot ochii din suflet, ca să te vezi tu cumva

Și îți urlă ochii-n mine, spune-mi dacă viceversa

După ce pui tot pe masă, totu-i doar o glumă proastă

Dar a existat ceva, pot să jur

Mi s-a luat să ard tablouri, și s-adun tot gunoiul dimprejur

[Outro]

De la un timp, poți să-mi vezi, în ochi, atât de multe stări

Să am grijă cum clipesc, că le îmbib în urdori

Un confort îndelungat, și un habitat precar

Mă fac să cred că puteam

De la un timp, poți să-mi vezi, în ochi, atât de multe stări

Să am grijă cum clipesc, că le îmbib în urdori

Un confort îndelungat, și un habitat precar

În final, duhnești a milă