[Versuri „J93EG”]
[Intro: A.U.G.]
Bună seara, București
[Strofa 1: A.U.G.]
Cu vocea mea răgușită, contra rap-ului greu
Sunt asemuit cu rapperi, în timp ce strig “De ce eu?”
Trag de douăzeci de foi, și nu-mi iese niciodată
Cât Lumina Zero există, fi-v-ar scârbă de hip-hop
Jegul culturist se-adună și normalizați eșecul
Vezi tu, rap-ul e să-ți fută nervii, nu stă cu succesul
Să te strângă de ficat fictiv și s-o pui de un infarct
Ca la final să te întrebi, speriat: “Oare ce-ai adunat?”
Cu rușinea, clar, pe minus și inteligența-n van
Am scris versuri mult prea bune, ca să ajungem golani
Cum analizează Apostol, când mă prezint prea retras
Cu aceeași bucurie, când văd Bucureștiul ars
Merge sus, de dat cu capul de orgoliu meu
Și când trag o flegmă în freză, pretinde că ai tupeu
Și uite-aici contra-atac
Cum dau jos pe baricade și fac de râs Rap-Attack
Capacul ca din tun jegului meu de album
Ca să închei cariera solo, inclusiv p-a mea de-acum
Partea doi a vieții mele: adjective prea funebre
Paradoxul rasial: rapper alb cu versuri negre
Până vor ajunge alții să-nțeleagă cine scriu
Aici arma austriacă și cu Apostol, nu Praxiu
Si de vreți, las moștenire un căcat mânjit cu spini
Și dacă mă răzgândesc, numele din buletin
[Refren: A.U.G.]
Și cântăm, dăm! Cât să vă mai lămuresc
Că suntem partea jegoasă rap-ului românesc?
Nu cântăm, dăm foc la ce aveți voi mai de preț
Că vă face de râs iar jegul rap-ului românesc
Și cântăm, dăm! Cât să vă mai lămuresc
Că suntem partea jegoasă rap-ului românesc?
Nu cântăm, dăm foc la ce aveți voi mai de preț
Că vă face de râs iar jegul rap-ului românesc
[Strofa 2: мизерие (Mizerie)]
Războiul nu e doar muzical, nu vreau doar să vă ignor
Să vă văd spânzurați, cu tot cu ascultători
Apostol: întuneric sfânt, cuvântează rap-ul
De la 13 gloanțe-n 12 ciori la 2 x '44
Strigă lumea la concert, e pluton de execuție
BPM-ul cade greu, ca sângele pe percuție
Împușcă-mă pe mine, va supraviețui ideea
Coaie, sunt pilot german, mă piș pe ea de România
Să dispară de pe hartă, ca maneliștii din viață
Când nu-mi place ceva, de obicei vreau și să moară
Sufăr de bătrân, deși voiam să mor de tânăr
Înainte sa fiu rapper, am vrut sa devin school shooter
Vocea mea mă definește, nu contează numele
Nimic n-o să ne cumpere
Ce ne curge prin vene e sânge de răsărit european
Vreau să scriu, știi prea bine că mă trag din popor de subumani
Bipolar, bizar, produc din buncăr albume
Parcă sunt organe umane, împrăștiate prin tranșee
N-am destulă melanină, să fac rap-ul ca-n State
Cu-n M4 și o grenadă, mă integrez în societate
Rap-ul meu iți mușcă vena, uite coaie, ce curge
Am în vene cerneală și tatuaj bătut în sânge
Fac muzică fericită, cu lobul frontal futut
Lumina Zero-i doar o generație cu ștreangul la gât
[Refren: A.U.G.]
Și cântăm, dăm! Cât să vă mai lămuresc
Că suntem partea jegoasă rap-ului românesc?
Nu cântăm, dăm foc la ce aveți voi mai de preț
Că vă face de râs iar jegul rap-ului românesc
Și cântăm, dăm! Cât să vă mai lămuresc
Că suntem partea jegoasă rap-ului românesc?
Nu cântăm, dăm foc la ce aveți voi mai de preț
Că vă face de râs iar jegul rap-ului românesc