[Versuri „Everyone is missing”]

[Strofă]

Un pat de spital gol, și răsare o lalea

Dintr-o vază spartă seacă ce inspiră avuție

Lângă pastila de somn, un anestitezic

Stai calm, ție n-o să-ti pese când vor trece

Lângă, un bilet de-adio, nu știu cum de poți vedea

Ochii tăi n-ajung în dreapta, ți l-a citit cineva?

Ce paradoxal, e păcat că au venit

Și degeaba sunt aici, dacă vor pleca

Pe ușă nu scrie "Multe"; ce ciudat

Cum ar fi să scrie "Singur", și ușa să fie morgă?

Că oricum n-ai existat, din ce poți să-ți amintești

Erai apreciat, unde sunt ei?

Totul cade din voi, pe hol e miros de cancer

Nu mai e nimeni, și cam toți au dispărut

Unde ești tu acum? Unde te-ai evaporat?

Tu, mizantropie simplă, cine esti?

Luna de trei ani lumină, îmi tot povestește-ncoa'

Despre tine, stelele arată semne

Să evit să mă gândesc, nu admit ceea ce cred

Nu pot vedea decât cerul și mi-e bine

Nu știu despre cine vorbesc, nu știu la ce mă gândesc

Dar toate au dispărut, și mi-e frică să trăiesc

Am evitat să înțeleg, nu vreau să te cunosc mai bine

Vreau să știu că merită tot

Unde este întrebarea la care răspund forțat?

Când știu că tot dau din mine, și mă-njură toată ființa

Că tu tot n-ai existat, și mi-e frică să ma-ntreb:

Dacă ți-aș vorbi din nou, mi-ar fi mai bine?

Și deodată, totul arde și totul este pârlit

Tava-i goală, fără hrană, n-am nevoie, am reușit

Cum ar fi să mă mai vezi? M-am pierdut

Că sunt cuprins de căldură, mi-a plăcut și am urât