Nimeni nu mă caută să ştii

Chiar şi tu la mine nu mai vii

Diagnoza noastră – Amnezii

Poate tu nu ai observat

Timpul ca nisipul s-a spălat

Nu lăsa uitat tot ce-ai uitat

În scrisoarea mea din poezii

Vei citi că viu sunt printre vii

Încă nume-n piatra n-am purtat

Rătăcind tăceri îmi e pe plac

Să privesc la cer neîncetat

Cînd soarele noptează merg în pat

Ies în stradă calc noaptea

Din mîini scrisorile-mi cad

În pumni am degete strînse

În toate uşile bat

Deschideţi poarta poştaşul de voi n-a uitat

Eu îţi caut fereastra în care m-ai aşteptat