[Versuri „Generații”]

[Intro: AFO]

Param-pam-pam, muzică din prezent pentru viitor

[Strofa 1: AFO]

Sunt din epoca-n care s-a conectat la Univers Internetul

Intelectul actual e tineretu

Pentru evoluție la centimetru

Revoluția m-a prins cu ai mei în centru

Nu sunt sfârșit, am epifiza

Pe pozitiv, de ceva timp eu deja simt cum trece criza

Vis-à-vis se vinde heroină; frate, zi:

De ce majoritatea care ies din curte sunt copii?

Orașul meu din 2000 nu e de vină

Mi-a produs dopamină, vitamine și stamină

Mi-a povestit de ce o să vină, da n-a venit nici azi

Nici mâine n-o să vină, suntem controlați

Am simțit cutremur, în cele mai calde vremuri

Știu că sunt șapte chakre pe pământ, trasate în cercuri

Centrul Pământului comunică cu soarele

Să vină dansatoarele, să rupă balansoarele

[Strofa 2: Deliric]

(Yo, yo) Viața-ți dă perversa, ca pe Târgu Ocna

Perverșii-și predică dogma, karma e-n comă, prostii-și fac norma

Boi cu belciug, vorbe cu meșteșug, îi pun la jug

Copii își dau încet cu malaciuc

Se duc, seduși de libertate, subduși de realitate

Supuși de idei dictate, intrate pe uși din spate

Zâmbește, le ai pe toate, că peștii le au pe toante

Și-mprăștie boli la gloate, când proștii încă-și dau coate

Sunt toate aici, intră pe net, intră pe chat

Îți dau link, informație multă, procesor încet

De unde să-ncep? e totul incert

Crești, speri la un cec, vezi unde ești, te țin c-un Jack

Înc-un zebzec separă o generație sub semnul de-ntrebare

Sub cer senin cu soare, văzut prin geam cu bare

Viitorul are culoare, dar n-are gust, nu mă gustă

Că-i doar o curvă cu bust mare, dar pulă sub fustă

N-ai minte-ngustă, e deschisă, dar nu-i robustă

E ca o lustră fără bec, abia apuci să vezi sub crustă

Iar timpul nu stă-n loc, se scurge ca un ceas pictat de Dali

Generații-nghit generații, precum canibalii