[Versuri „1,618033”]

[Strofa 1: Subșapte]

Avem Hristoși, teorii, genii

Teologii, și gustul plăcerii

Vina și vinul, firea și imnul

Biblia și Fiul, ființa și firul

Delirul, mecanismul vechi

Căldură globală, sateliți ce se-nvârt prin vânt

Copii fără cuvânt și adulți

Mulți sunt inculți

Punkisti muiști, și rapp-eri lași

Lingviști bătrâni, triști și blaturi

Fonduri aruncate-n conturi bancare

De oameni ascunși în spate

Ce se roagă la statui sculptate

Și-au semne fasciste-n semnături, ștampile și acte

Diavolul din imobiliare

Minciuni imaculate, implementate-n societate

E 2012, coaie, Matusalem cioplind (?) hipnotic

Mă mișc tectonic transparent

Cu hertzi bloc, sunt teleghidați iminent

Din busola cu limbaj secret în sfoară

Ultimii trei fii vii, ce încă luptă cu propria țară

Stratificat pe stat, însămânțat ca sclav din start

Instinctul riscant, ce instant rupe orice pact

Cu destinul scris în piatră

2012, ultimul raport de pe Nava Mamă

[Strofa 2: OKN]

Cică Jahbulon ne vrea roboți, dacă nu morți, pe toți

Ale noastre sorți nu sunt trase la sorți

Să mă-nțelegi, frate: totul e să vrei, și ai să poți

Căci Iadul, Raiul nu sunt acele cetăți cu giganticele porți

Împânzite de foc, sau raze de soare printre nori

Astea sunt povești pentru negoț, netoți se cred nemuritori

Dar sunt niște furnici

Moralul meu: pas de titan, cu imaginație de zece Stanley Kubrici

Dovedind că sunt liber, nu difer

Dar n-am nevoie de creștinism

Mă feresc spre Infern prin pesimism

Căci e filtru pentru intern

Și-un sigur în plus pentru precis

Privesc Universul ca pe-un imens organism

Un artist imun la onanism

Însă des mă las deviat de hipnoza lor

Încercând să înțeleg metodele conspirațiilor

Următoare, că cel copleșit de manipulare

Să vadă ce a greșit, când îi fac înserare

De proces invers prin vers, însă n-are

Creez intens în sensul de urmare

Al spiritului curat, și noțiunea de "onoare"

Rămânând indiferent, dacă națiunea moare

Urâtul doare, însă durerea e divină

De vină ești tu, dacă a-nceput să-ți devină o tumoare

[Strofa 3: ADN]

Pentru o petină de umoare, că scopul scuză mijloace

Îndoctrinat să strigi la cer, când rolul și stima pier

Al nostru eter etern e tern și efemer

Laborator în edem, saltul, veriga lipsă

Vezi Pluto, Mercur și Saturn venind la eclipsă

În plină schismă, eviscerând carcera carnală

Alinierea planetară, și atragerea-n Cabală

Eu urmez vocea interioară, cu pași mărunți

Și rasa-mi e pe Podișul Tibetan, prin văi și munți

Lhasa, un lung șir astral de singularitate

Acolo unde-ajung monotonia-i sigur raritate

Mă sting cu vanitate în stringuri agitate

Și întru-n realitate, sau doar mă simt osos

Scos prin vid odios, ros de micro-cosmos

Și jos toți pe plan veșted, demoni în fresce

Luptând cu sabia lui Damocles peste creștet

Trezește-ți spiritul rece din somnul rațiunii

Și privește peste unisonul facțiunii

Calm ca Homer, da-s Alfa și Omega

Miliarde de leghe lumină de veghe pe Vega

În substratul sacru, distrug teatrul acru

Infinitul e aici în cer, urmează-mi saltul

[Strofa 4: AFO]

N-am învățat să am belele, sau chestii rele

Mi-am zis "Tată, ai o vârstă, treci de ele"

Cu ochiul pe furiș, ca un ciclop cu spini

Trăgeam c-un ochi în poezii, ca un dictator fin

Ce trist, strigi spre case arse

Oase stoarse, rase trase-n laser

Animal versus dame ștoarfe

Canibali alăptați de un președinte șarpe

Aici e țara ce-ți fute vara

Unde faci spume, ca Niagara

Aici, doar gara te-atrage seara

Aici e Iadul pe Pământ, pe cuvânt

Respiră și tu aer plin de tifos

Fraieri plini de sclifos, scene trase-n Hristos

Închisori de sclavi nevinovați, ia zi-ne tu:

Tac-tu a fost băiat, nu știa să zică "nu"

De aceea, frate

Caterincă asta-i dură, ca o alifie ce te dă pe spate

Dacă nu ai parte, n-ai ce pierde

Rămâi un vierme, arde verde